Autoritatea părintească reprezintă ansamblul tuturor drepturilor și obligațiilor pe care părinții le datorează față de copiii lor minori, cât și față de bunurile acestora. Pornind de la această definiție, vom încerca să analizăm modalitatea în care instanțele de judecată, în cauzele care au ca obiect „exercitarea autorității părintești”, apreciază că trebuie acordată unuia sau altuia…
read morePrin stabilirea locuinței la mamă, se evită alienarea parentală surprinsă de către expertul psiholog, datorată comportamentului tatălui de „părinte alienator”, care are o atitudine profund denigratoare la adresa mamei, aspect ce se răsfrânge și asupra comportamentului copilului față de aceasta. Extras din considerentele deciziei civile nr. 3293/2016 a Tribunalului Argeș ”În analiza apelului, ce vizează…
read moreÎn legislația Consiliului Europei, dreptul fiecărui copil de a întreține relații personale cu ambii părinți este implicit în articolul 8 din Convenție. CEDO afirmă „faptul că părintele și copilul se bucură reciproc unul de compania celuilalt constituie un element fundamental al vieții de familie” [CEDO, K și T./Finlanda [GC], nr. 25702/94, 12 iulie 2001, punctul 151] Totuși, Curtea subliniază și că…
read more”Potrivit dispozițiilor art. 483 coroborate cu cele ale art. 503 și art. 504 NCC, autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți. Conform art. 398 alin. (1) raportat art. 507 NCC, instanța reține că se poate dispune exercitarea în mod…
read more