Despăgubiri pentru soțul nevinovat pentru desfacerea căsătoriei

Despăgubiri pentru soțul nevinovat pentru desfacerea căsătoriei

Despăgubiri pentru soțul nevinovat pentru desfacerea căsătoriei 850 500 Divort Cluj Napoca

Potrivit legislației civile în vigoare in România, în cazul divorțurilor produse din vina exclusivă a unuia dintre soți, celălalt soț poate pretinde despăgubiri pentru prejudiciul provocat de desfacerea căsătoriei. În funcție de prejudiciul concret, material și/sau moral, despăgubirile pot urca și la sume de câteva mii de euro.

În Noul Cod Civil se stipulează că soțul nevinovat, care suferă un prejudiciu în urma desfacerii acestei căsătorii, poate pretinde despăgubiri de la soțul vinovat. Nu este vorba despre o sumă anume pentru întreținere sau o despăgubire care să compenseze dezechilibrul pe care divorțul îl produce în condițiile de trai ale soțului nevinovat în urma divorțului.

Aceste despăgubiri se acordă doar când căsătoria se desface din culpa exclusivă a unuia dintre soți. Legislația nu face diferența între persoana vinovată care poate fi atât reclamantul cât și pârâtul. Pe rolul curților din România există o mulțime de decizii prin care instanța subliniază că motivele pentru care se acordă aceste despăgubiri nu se confundă cu cele de divorț, fiind vorba de un prejudiciu cauzat efectiv prin desfacerea căsătoriei.

Această despăgubire pentru prejudiciul cauzat de desfacerea căsătoriei nu are nicio legătură nici cu obligația de întreținere. Prejudiciul poate la fel de bine să fie unul material sau unul moral (suferința cauzată).

În România, căsătoria se poate desface în trei locuri: la primărie, la notar sau în instanță. Dintre aceste trei modalități de divorț, divorțul la primărie este cel mai simplu. Apoi urmează cel la notar. În cazul în care vorbim despre un divorț în care nu există înțelegere și, cel mai adesea,  există copii, divorțul nu se poate face decât la instanță.

Conform Codului civil, soții pot să divorțeze în următoarele cazuri:

  • prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț;
  • atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
  • la cererea unui din soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin doi ani;
  • la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.