Noul Cod Civil reglementează următoarele situații în care divorțul poate avea loc: prin acordul soților, la cererea unuia dintre soți sau atunci când continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. De asemenea, în același document se stabilește că soții pot apela la instanța de judecată indiferent dacă sunt sau nu de acord cu desfacerea căsătoriei.
Care sunt pașii de urmat pentru introducerea unei acțiuni de divorț?
ce aspecte procedurale trebuie îndeplinite, precum și ce costuri implică această procedură.
Divorțul este reglementat de noul Cod civil la Capitolul VII, „Desfacerea căsătoriei”, care stabilește că divorțul poate avea loc în următoarele situații:
- prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț;
- atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
- la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani;
- la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.
Dacă soții și-au dat acordul pentru desfacerea căsătoriei, atunci acest lucru se poate face fie prin procedura administrativă, fie la notarul public, ambele proceduri fiind reglementate de Codul Civil în cuprinsul art 375-378.
„Dacă soții sunt de acord cu divorțul și nu au copii minori, născuți din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați, ofițerul de stare civilă ori notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuințe comune a soților poate constata desfacerea căsătoriei prin acordul soților, eliberându-le un certificat de divorț, potrivit legii”.
Divorțul prin acordul soților, cu sau fără minori, poate fi realizat și în fața instanței de judecată de la ultimul domiciliu comun al soților, după parcurgerea procedurii prealabile a informării privind beneficiile medierii.
Ce presupune divorțul în instanță când soții sunt de acord?
Potrivit art. 374 din noul Cod civil, „divorțul prin acordul soților poate fi pronunțat indiferent de durata căsătoriei și indiferent dacă există sau nu copii minori rezultați din căsătorie”.
Comparativ cu vechea reglementare cuprinsă in Codul familiei, când se permitea divorțul prin acordul soților doar dacă nu rezultau copii minori născuți din căsătorie și a trecut cel puțin 1 an de la data încheierii căsătoriei, în Noul Cod civil se stabilește că soții pot divorța prin acord indiferent de durata căsătoriei și indiferent dacă există sau nu copii minori rezultați din căsătorie.
Prin urmare, divorțul prin acord poate fi pronunțat de instanța de judecată la cererea comuna a soților sau la cererea unuia dintre soți, acceptată de celălalt soț.
Divorț în baza cererii comune
Procedura în cazul divorțului pe baza cererii comune a soților presupune semnarea cererii de către ambii soți sau de către un mandatar comun, cu procură specială autentică. Dacă mandatarul este avocat, el va certifica semnătura soților, potrivit legii. După primirea cererii de divorț, instanța va verifica existența consimțământul soților, după care va fixa termen pentru soluționarea cererii în camera de consiliu.
La termenul de judecată, instanța va verifica dacă soții stăruie în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor și, în caz afirmativ, va pronunța divorțul fără a administra probe cu privire la motivele de divorț. Hotărârea asupra divorțului pe baza acordului soților este definitiva. Prin aceeași hotărâre, instanța de judecată va lua act de învoiala soților cu privire la cererile accesorii. Dacă soții nu se învoiesc asupra cererilor accesorii, atunci instanța va administra probe și va pronunța o hotărâre supusă căilor de atac prevăzute de lege.
Divorț în baza cererii unuia dintre soți, acceptată de celălalt soț
Noul Cod de procedură civilă stabilește că atunci când cererea de divorț este întemeiata pe culpa soțului pârât, iar acesta recunoaște faptele care au dus la destrămarea familiei, instanța, cu acordul reclamantul, va pronunța divorțul fără a cerceta temeinicia motivelor de divorț și fără a face mențiune despre culpă în desfacerea căsătoriei. Deci, pentru ca divorțul să se pronunțe prin acordul părților este necesara recunoașterea de către pârât a faptelor și ca reclamantul să fie de acord cu desfacerea căsătoriei pe baza acordului soților.
În cazul în care soțul reclamant nu este de acord cu divorțul prin acord, atunci recunoașterea de către soțul pârât a motivelor care au dus la desfacerea căsătoriei nu va determina schimbarea temeiului juridic inițial al cererii de divorț. Va constitui, în schimb, un mijloc de probă, alături de celelalte probe ce se vor administra și în baza cărora instanța va admite cererea de divorț soluționată în condițiile stipulate de noul Cod de procedură civilă privind divorțul din culpă.
Ce presupune divorțul în instanță când soții nu se înțeleg?
În cazul în care soții nu ajung la un acord, instanța de judecată este singura variantă pentru desfacerea căsătoriei. Noul Cod civil prevede următoarele motive de divorț:
- atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
- la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani;
- la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.
Divorțul pentru motive temeinice
Noul Cod de procedură penală menționează că instanta va pronunța divorțul din culpa soțului pârât atunci când, din cauza unor motive temeinice, imputabile acestuia, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă. Mai mult decât atât, instanța de judecată poate să pronunțe divorțul din culpa ambilor soți, chiar atunci când numai unul dintre ei a făcut cerere, dacă din dovezile administrate reiese ca amândoi sunt vinovați de destrămarea căsătoriei.
În situația în care pârâtul nu a formulat cerere reconvenționala, iar din dovezile administrate rezultă că numai reclamantul este vinovat de destrămarea căsătoriei, cererea acestuia va fi respinsă ca neîntemeiata. Motivele personale care aduc în discuție responsabilitatea unuia dintre soți sunt lăsate la libera apreciere a instanței. Astfel, judecătorul este chemat să se pronunțe asupra temeiniciei motivelor invocate, ținând seama de toate circumstanțele care particularizează o anumita speță, urmând să decidă desfacerea căsătorie numai atunci când motivele sunt cu adevarat serioase, severe și de nesuportat, prin natura și gravitatea lor compromițând relațiile personale dintre soți și făcând imposibilă continuarea căsătoriei.
Vinovăția soților stabilită de instanța de judecată cu ocazia pronunțării hotărârii nu are consecințe directe asupra partajării bunurilor comune, nici în privința încredințării copiilor minori, în principiu vinovăția soților în desfacerea căsătoriei nu are consecințe, instanța pronunțând hotărârea și ținând seama exclusiv de interesul superior al copilului.
Divorțul pentru separarea îndelungată
Noul Cod civil a introdus un element nou și anume, divorțul bazat pe separarea în fapt a soților de cel puțin 2 ani. Actul normativ stabilește că, atunci când soții sunt separați în fapt de cel puțin 2 ani, oricare dintre ei va putea cere divorțul, asumându-și responsabilitatea pentru eșecul căsătoriei. Astfel, instanța va verifica existența și durata despărțirii în fapt și va pronunța divorțul din culpa exclusivă a reclamantului.
Divorțul din cauza stării sănătății unui soț
În cazul în care divorțul este cerut pentru că starea sănătății unuia dintre soți face imposibilă continuarea căsătoriei, instanța va administra probe privind existența bolii și starea sănătății soțului bolnav și va pronunța divorțul, potrivit Codului civil, fără a face mențiune despre culpa pentru desfacerea căsătoriei. Legea desemnează în mod expres ca titular al unei astfel de cereri numai pe soțul bolnav. Celălalt soț va putea introduce acțiune de divorț ca urmare a acestei stări de fapt obiective, însa temeiul de drept nu va putea fi starea sănătății soțului, ci faptul că raporturile în căsnicie sunt grav vătămate. Astfel, starea de boală poate fi invocată ca și motiv temeinic de divorț. Judecătorul va fi chemat să decidă în ce măsura starea de boală a soțului pârât face imposibilă continuarea căsătoriei.
Care este procedura prin care soții pot introduce acțiunea de divorț în instanță?
Daca soții nu au avut locuința comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se afla cea din urmă locuință comună, judecatoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul.
Dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România.
Ce trebuie să cuprindă cererea de divorț?
Cererea de divorț trebuie să cuprindă o serie de mențiuni stipulate de noul Cod civil, mențiuni obligatorii a căror lipsă este sancționată cu nulitatea cererii. De asemenea, cererea trebuie să contina si numele copiilor minori ai celor doi soti, iar, daca nu sunt copii minori, se va face o mentiune in acest sens.
Cererea va fi insotita de copia certificatului de casatorie si copii ale certificatelor de nastere ale minorilor.
In plus, la cerere se va atasa si dovada achitarii taxei judiciare de timbru, asa cum stabileste OUG nr. 80/2013. Conform acestui act normativ, tarifele taxei judiciare de timbru sunt diferite, in functie de motivele divortului prevazute de Codul Civil. Astfel, in cazul in care cererea de divort este introdusa prin acordul sotilor, la cererea ambilor soti sau a unuia dintre soti acceptata de celalalt sot, taxa judiciara de timbru va fi de 200 lei.
Pretul taxei va fi mai mic, de 100 lei, atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila. Tot 100 lei costa taxa pentru cererea de divort a unuia dintre soti, dupa o separare in fapt care a durat cel putin 2 ani.
Actul normativ stabileste, de asemenea, ca pentru cererea introdusa de unul dintre soti a carui stare de sanatate face imposibila continuarea casatoriei, tariful taxei judiciare de timbru va fi de 50 lei. Acelasi tarif, 50 lei, se aplica pentru cererea privind acordarea despagubirilor sau pentru stabilirea prestatiei compensatorii.
Acțiunea de divorț poate cuprinde mai multe cereri accesorii cum ar fi:
- Exercitarea autorității părintești, contribuția părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor, locuința copilului și dreptul părintelui de a avea legături personale cu acestea
- Numele soților după divorț
- Locuința familiei
- Despăgubirea pretinsă pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca urmare a desfacerii căsătoriei
- Obligația de întreținere sau prestația compensatorie între foștii soți
- Încetarea regimului matrimonial și, după caz, lichidarea comunității și partajul bunurilor
Alte aspecte procedurale
În fața instanțelor de fond, soții se vor înfățișa personal. Totuși, dacă unul dintre soți execută o pedeapsă privativă de libertate, este împiedicat de o boală gravă, este pus sub interdicție judecătorească, are reședința în străinătate sau se află într-o altă asemenea situație, care îl împiedică să se prezinte personal, el se va putea înfățișa prin avocat, mandatar sau, după caz, prin tutore ori curator.
Dacă, la termenul de judecată, în prima instanță, reclamantul lipsește nejustificat și se înfățișează numai pârâtul, cererea va fi respinsâ ca nesusținută.
„Soții se pot împăca în tot cursul judecății, chiar dacă au fost plătite taxele de timbru. În acest caz, instanța va lua act de împăcare și va dispune, prin hotărâre definitivă, inchiderea dosarului, precum și restituirea taxelor de timbru, dacă au fost achitate”.
Instanța este obligată să îl asculte pe copilul minor, în toate cazurile.
Care sunt efectele hotărârii de divorț?
Potrivit noului Cod civil, căsătoria este desfăcută din ziua când hotărârea prin care s-a pronunțat divorțul a rămas definitivă. Instanța la care hotărârea de divorț a rămas definitivă o va trimite, din oficiu, serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor unde a fost încheiată căsătoria, registrului național al regimurilor matrimoniale și, dacă unul dintre soți a fost profesionist, registrului comerțului.
Desfacerea căsătoriei produce efecte atât în ceea ce privește relațiile personale dintre soți, cât și în ceea ce privește relațiile patrimoniale constând în încetarea regimului matrimonial.
„Regimul matrimonial încetează între soți la data introducerii cererii de divorț, indiferent dacă este vorba despre regimul comunității legale sau un regim convențional”.
În ceea ce privește partajul propriu-zis al bunurilor comune ale soților, este recomandat ca acesta să fie făcut separat de procesul de desfacere a căsătoriei, probatoriul în astfel de dosare fiind unul mai complex. „Taxa de timbru aferentă partajului este de 3% din valoarea masei partajabile, în condițiile în care soții nu reușesc să-și împartă bunurile comune odată cu desfacerea căsătoriei”.
Costurile unui divorț în instanță sunt variabile în funcție de onorariul eventualului avocat angajat să reprezinte soții în instanță.
