• 0746 652 986

RIL admis. Infracțiunea unică continuă de abandon de familie

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 360 din 16 mai 2017 a fost publicată Decizia nr. 4/2017 privind examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal, în ipoteza săvârșirii infracțiunii de abandon de familie prin neplata, cu rea-credință, timp de trei luni, a pensiei de întreținere datorată mai multor persoane și stabilită printr-o singură hotărâre judecătorească.

1. Obiectul recursului în interesul legii

Prin recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a arătat că, în practica judiciară națională, nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal, în ipoteza săvârșirii infracțiunii de abandon de familie prin neplata, cu rea-credință, timp de trei luni, a pensiei de întreținere datorată mai multor persoane și stabilită printr-o singură hotărâre judecătorească.

2. Optica jurisprudenţială

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a învederat că, în urma verificării jurisprudenței la nivel național referitoare la modul de soluționare a cauzelor penale având ca obiect infracțiunea de abandon de familie în ipoteza particulară a neplății, cu rea-credință, timp de trei luni, a pensiei de întreținere, instituită printr-o singură hotărâre judecătorească în favoarea mai multor persoane, s-au evidențiat două orientări, conturându-se, astfel, caracterul neunitar al practicii judiciare sub acest aspect.

a) Într-o opinie majoritară s-a apreciat că, în situația neplății, cu rea-credință, timp de trei luni, a pensiei de întreținere datorată mai multor persoane și stabilită printr-o singură hotărâre judecătorească, sunt întrunite elementele de tipicitate ale unei infracțiuni unice, continue, de abandon de familie, prevăzută de art. 378 alin. (1) lit. c) din Codul penal, avându-se în vedere, în principal, valoarea socială lezată prin săvârșirea acesteia, respectiv relațiile de conviețuire socială din cadrul familiei, dar și poziția subiectivă unitară a făptuitorului, care prevede și urmărește/acceptă încălcarea obligației de întreținere stabilită în sarcina sa pe cale judecătorească, indiferent de numărul creditorilor îndreptățiți la pensia de întreținere, fără să existe un act de voință separat în cazul fiecăruia dintre aceștia.

În argumentarea aceleiași concluzii referitoare la existența, în situația analizată, a unei unități naturale de infracțiune s-a mai menționat, cu trimitere la doctrina penală și practica instanțelor judecătorești în materie, că numai în cazul infracțiunilor contra persoanei, cu excepția celor contra vieții, pluralitatea de persoane vătămate atrage pluralitatea de infracțiuni, or, în situația infracțiunii de abandon de familie, la fel ca în ipoteza infracțiunilor contra patrimoniului (cu excepția tâlhăriei și pirateriei), valoarea socială ocrotită fiind unică – familia, existența mai multor subiecți pasivi îndreptățiți la întreținere, lipsiți de ajutorul material al făptuitorului, printr-o singură activitate infracțională, nu determină o pluralitate de infracțiuni, ci o infracțiune unică.

În plus, s-a mai arătat că existența unor obligații de plată distincte ale debitorului în raport cu fiecare creditor, decurgând din caracterul personal al dreptului la pensia de întreținere și absența caracterului „in solidum” al obligației corelative, nu determină, sub aspect penal, calificarea atitudinii de pasivitate a făptuitorului ca reprezentând o pluralitate de infracțiuni de abandon de familie, aflate în concurs.

b) Alte instanțe au considerat că, în situația în care debitorul nu plătește, cu rea-credință, timp de trei luni, pensia de întreținere la care a fost obligat printr-o singură hotărâre judecătorească în favoarea mai multor persoane, în sarcina acestuia trebuie reținută o pluralitate de infracțiuni de abandon de familie, sub forma concursului real sau formal, punctele de vedere sub acest din urmă aspect nefiind unitare la nivelul jurisdicțiilor inferioare.

În susținerea acestei opinii a fost invocată, în principal, pluralitatea de subiecți pasivi lezați prin neplata de către făptuitor a pensiei de întreținere, dar au fost aduse și alte argumente, care țin de modul de redactare a textului art. 378 alin. (1) din Codul penal, ce folosește sintagma „cel îndreptățit la întreținere”, precum și de caracterul personal al obligației de întreținere, aspect ce atrage existența unei îndatoriri de plată distincte față de fiecare creditor în parte.

3. Opinia Procurorului General al PÎCCJ

Opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este în sensul orientării majoritare a jurisprudenței.

4. Opţiunea Înaltei Curți de Casatie şi Justiţie

Înalta Curte a considerat că se impune admiterea recursului, pronunţând următoarea soluţie:
„Admite recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință:

În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 378 alin. (1) lit. c) Cod penal stabilește că: Infracțiunea de abandon de familie săvârșită prin neplata, cu rea-credință, timp de trei luni, a pensiei de întreținere, instituită printr-o singură hotărâre judecătorească în favoarea mai multor persoane, constituie o infracțiune unică continuă”.

No Comments

Leave a Reply