• 0746 652 986

Dreptul copilului de a întreține relații personale cu ambii părinți în jurisprudența CEDO

În legislația Consiliului Europei, dreptul fiecărui copil de a întreține relații personale cu ambii părinți este implicit în articolul 8 din Convenție. CEDO afirmă „faptul că părintele și copilul se bucură reciproc unul de compania celuilalt constituie un element fundamental al vieții de familie” [CEDO, K și T./Finlanda [GC], nr. 25702/94, 12 iulie 2001, punctul 151]

Totuși, Curtea subliniază și că acest drept poate fi limitat de interesul superior al copilului.

Acest drept se află în centrul procesului de luare a deciziilor judiciare cu privire la încredințarea copilului și relațiile personale cu copiii.

Într‑o serie de cauze, CEDO a menționat, explicit sau implicit, interesul superior al copilului în contextul cauzelor privind încredințarea și relațiile personale.

În cauza Schneider/Germania [CEDO, Schneider/Germania, nr. 17080/07, 15 septembrie 2011], reclamantul a avut o relație cu o femeie căsătorită și a susținut că era tatăl biologic al fiului ei, al cărui tată recunoscut legal era soțul mamei. Reclamantul a susținut că decizia instanțelor naționale de a‑i respinge cererea de a întreține relații personale cu copilul și de a obține informații despre dezvoltarea copilului pe motiv că el nu a fost nici tatăl legal al copilului și nici nu a avut o relație cu copilul i‑a încălcat drepturile în temeiul articolului 8 din Convenție. Constatând o încălcare, CEDO s‑a concentrat pe faptul că instanțele naționale nu au analizat dacă, în circumstanțele concrete ale cauzei, contactul între copil și reclamant ar fi fost în interesul copilului [CEDO, Anayo/Germania, nr. 20578/07, 21 decembrie 2010, punctele 67 și 71]. În ceea ce privește solicitarea reclamantului de informații despre dezvoltarea personală a copilului, Curtea a considerat că instanțele naționale nu au prezentat motive suficiente pentru a‑și justifica ingerința în sensul articolului 8 alineatul (2) și că, prin urmare, ingerința nu a fost „necesară într‑o societate democratică”.

În cauza Levin/Suedia[ Hotărârile CEDO, Levin/Suedia, nr. 35141/06, 15 martie 2012, punctele 57 și 69; CEDO, K și T./Finlanda [GC], nr. 25702/94, 12 iulie 2001, punctul 151], reclamanta, o mamă a trei copii aflați în plasament nefamilial, a susținut că restricțiile privind dreptul de a întreține relații personale cu copiii ei i‑au încălcat dreptul la respectarea vieții de familie. CEDO s‑a axat pe scopul restricțiilor privind relațiile personale, adică protejarea interesului superior al copiilor. În acest caz concret, copiii au fost neglijați în timp ce se aflau în grija reclamantei, iar contactul cu aceasta a determinat reacții negative puternice din partea copiilor. Considerând că nu a existat o încălcare a articolului 8 din Convenție, Curtea a constatat că ingerința în drepturile reclamantei a fost „proporțională cu scopul legitim urmărit [interesul superior al copiilor] și în limita competențelor autorităților naționale”.

În cauza Sommerfeld/Germania [CEDO, Sommerfeld/Germania [GC], nr. 31871/96, 8 iulie 2003, punctul 72], reclamantul s‑a plâns de restricțiile privind dreptul său de a întreține relații personale cu fiica sa, care și‑a exprimat în mod constant punctul de vedere potrivit căruia nu dorea să păstreze contactul cu el. În special, reclamantul a susținut că neobținerea n aviz psihologic decătre instanțele naționale a constituit un punct slab în cadrul procedurilor naționale. Neconstatând nicio încălcare a articolului 8 din Convenție, CEDO a concluzionat că instanța națională a fost în măsură să evalueze afirmațiile fiicei și să stabilească dacă aceasta a fost sau nu în stare să se decidă.

În cauza Mustafa și Armağan Akin/Turcia [CEDO, Mustafa și Armağan Akin/Turcia, nr. 4694/03, 6 aprilie 2010], reclamanții – tată și fiu – au susținut că termenii unei hotărâri de încredințare pronunțate de instanța națională le‑au încălcat drepturile pe care le aveau în temeiul articolului 8 din Convenție. Acești termeni l‑au împiedicat pe fiu să aibă contact cu sora lui, care a fost încredințată mamei lor. Mai mult decât atât, tatăl nu a putut întreține relații personale cu ambii săi copii împreună, deoarece perioada petrecută de fiul său cu mama sa coincidea cu perioada petrecută de el cu fiica sa. CEDO a considerat că decizia instanței interne de separare a celor doi frați a constituit o încălcare a dreptului reclamanților la respectarea vieții lor de familie, deoarece nu doar că i‑a împiedicat pe cei doi frați să se vadă, ci a făcut imposibil pentru tatăl lor să se bucure de compania ambilor săi copii, în același timp.

În contextul luării hotărârilor în materie de încredințare și relații personale, Convenția interzice, de asemenea, discriminarea incompatibilă cu articolul 14 din Convenție.

În cauza Vojnity/Ungaria [CEDO, Vojnity/Ungaria, nr. 29617/07, 12 februarie 2013] reclamantul a susținut că i‑a fost refuzat accesul la fiul său din cauza convingerilor sale religioase. Constatând o încălcare a articolului 14 coroborat cu articolul 8 din Convenție, CEDO a constatat că nu a existat nicio dovadă că convingerile religioase ale reclamantului au implicat practici periculoase sau l‑au expus pe fiul său la vătămări fizice sau psihice. Deciziile instanțelor naționale privind eliminarea drepturilor de vizită ale reclamantului au făcut imposibilă orice formă de contact și orice tip de viață de familie, în ciuda faptului că interzi‑ cerea totală a contactului ar putea fi justificată numai în situații excepționale. Prin urmare, CEDO a considerat că nu a existat nicio relație rezonabilă de proporționalitate între interdicția totală privind drepturile de vizită ale reclamantului și scopul urmărit, și anume protecția interesului superior al copilului.

Cererea Salgueiro da Silva Mouta/Portugalia [CEDO, Salgueiro da Silva Mouta/Portugalia, nr. 33290/96, 21 decembrie 1999] a fost depusă de un tată care a solicitat acordarea autorității părinteaști asupra copilului său. El a susținut că, în cadrul procedurii naționale, autoritățile portugheze i‑au respins cererea și i‑au atribuit mamei autoritatea părintească, din cauza baza orientării sale sexuale. CEDO a constatat că autoritățile naționale au refuzat, într‑adevăr, încredințarea copilului pe motiv că el este homosexual – o hotărâre care nu are o justificare obiectivă și rezonabilă. Curtea a concluzionat că a fost încălcat articolul 8 raportat la articolul 14 din Convenție.

No Comments

Leave a Reply